Alessandra Stoicescu
Dragostea poartă pantofii roșii
Luni seară, sub cupola Ateneului Român, am privit o sală plină, cu sute de oameni, și m-am gândit la cele câteva locuri goale.
La cele 31 de femei care n-au mai putut veni, pentru că au fost ucise de la începutul anului. La Cornelia, o mamă de 44 de ani din Galați, înjunghiată de soț. Toți știau că era bătută: familia, vecinii, primăria. Și la femeile care, chiar în timp ce noi vorbeam despre iubire, își ascundeau vânătăile.
Pentru ele am fost acolo. Și pentru ele scriu acum.
Societatea a confundat, prea multă vreme, iubirea cu fraze pe care nimeni nu le-a pus la îndoială: „Te bate pentru că te iubește.” „E gelos, deci ține la tine.” „Rabdă, că așa e în căsnicie.” „Nu te băga, e treaba lor.”
Fiecare dintre ele a costat vieți.
Theo Rose a spus pe scenă un lucru pe care aș vrea să-l audă fiecare fată de 15 ani din țara asta: „Multe dintre noi am crescut crezând că gelozia e dovada că cineva ține la noi. Nu e. Cine te iubește nu te face să te simți mică.”
Theo a aflat la zece ani ce înseamnă să fii umilită în fața tuturor și să nu-ți permiți să răspunzi. Ca ea, mii de femei au învățat de copii să tacă. Și tăcerea aceasta, învățată devreme, le urmează apoi în căsnicie.
Dragostea care luptă
Doctorul Cătălin Cîrstoveanu și-a petrecut viața lângă cei mai fragili oameni din țară, nou-născuții din terapie intensivă. A spus o frază pe care n-o pot uita: din miile de proceduri complicate pe care le-a făcut, le ține minte doar cele trei care n-au ieșit bine.
Așa arată responsabilitatea. Un medic care nu-și iartă cele trei greșeli din mii. Mă întreb câte instituții din România își amintesc de femeile pe care nu le-au salvat. Câți polițiști, procurori, judecători sau primari s-au gândit, măcar o noapte, la femeia pe care au trimis-o acasă.
Dragostea care dă putere
Părintele Vasile Ioana, care a crescut el însuși într-o casă marcată de violență, a spus ceva tulburător: „Dacă el simte că are o putere şi poate să şi-o exercite, devine tiran. În momentul în care el devine tiran, femeia nu poate să iasă din încleștarea aceasta.”
Nu poate să iasă singură. Și de aceea nu trebuie lăsată singură.
Secole la rând, femeilor li s-a cerut răbdare. Rareori li s-a cerut ceva bărbaților care loveau. Iar uneori li s-a spus chiar în biserică să-și poarte crucea. Faptul că un preot spune astăzi, de pe scena Ateneului, că există o graniță între iertare și complicitate este, pentru mine, un semn că ceva începe să se schimbe.
Ce n-ar trebui să ne lase să dormim
În primele opt luni ale acestui an, polițiștii au intervenit la peste 103.000 de sesizări de violență domestică, adică la peste 400 pe zi. Peste jumătate au venit de la sat. Poliția a emis aproape 14.000 de ordine de protecție provizorii, dar doar unul din trei a fost confirmat de instanță. Agresorii au încălcat ordinele de protecție de aproape 6.000 de ori.
Și o cifră care mă revoltă cel mai tare: în primele nouă luni, poliția a constatat risc iminent pentru aproape 26.000 de femei. Peste 10.000 dintre ele au plecat acasă fără ordin de protecție.
Risc iminent înseamnă că un polițist a completat un formular în care a scris, negru pe alb, că viața acelei femei e în pericol. Și apoi a lăsat-o să plece.
Legea s-a schimbat. Din decembrie, o femeie nu-și mai poate retrage plângerea pentru lovire. Din aprilie, dosarul se deschide automat, iar femicidul are, în sfârșit, un nume în legislația noastră. Dar o lege care nu e aplicată rămâne doar o hârtie. Cornelia a murit într-o țară care avea deja aceste legi.
Cerem un Registru al Agresorilor
În Marea Britanie, Clare’s Law permite unei femei să afle dacă partenerul ei are un istoric de violență. Permite și poliției să o avertizeze atunci când știe că e în pericol. Poartă numele lui Clare Wood, ucisă de un bărbat despre care poliția știa că e violent. Ea nu știa.
În România, bărbatul care a ucis-o pe Teodora Marcu avea pe numele lui trei ordine de protecție. Ea n-a aflat la timp cât de periculos era. O femeie care știe este o femeie care poate pleca la timp.
Shero înseamnă femeia care vorbește, chiar dacă îi e frică. Înseamnă că rușinea nu mai aparține celei bătute, ci celui care lovește. Înseamnă o vecină care sună la 112, un polițist care nu o mai trimite acasă, un judecător care nu mai întreabă ce a făcut ea ca să-l provoace.
Dragostea nu lovește. Nu umilește. Nu ucide. Iar de acum, nu mai privim în altă parte.
Evenimentul a fost posibil cu sprijinul partenerilor:
E.ON Energie România, Rețeaua de Sănătate Regina Maria, Topline, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Coca-Cola România, Coca-Cola HBC România, Ruvix, Fiore Fine Flowers, BLT.ro, Chantia, Nodittude, Celara Clinique, Payot, Cavailles, Best Sleep, Monaret, Merlin 26, Keune.